Scope

Am folosit variabile peste tot: în interiorul buclelor, în interiorul funcțiilor, în afara funcțiilor. Dar te-ai întrebat vreodată: poate o variabilă creată în interiorul unei funcții să fie folosită în afara ei?

def saluta():
    mesaj = "Salut din Vice City"
    print(mesaj)

saluta()
print(mesaj)

Rulează asta. Primul print funcționează (în interiorul funcției), dar al doilea se prăbușește cu o NameError: name 'mesaj' is not defined

De ce? Pentru că mesaj a fost creat în interiorul funcției și există doar acolo. Odată ce funcția se termină, mesaj dispare. Asta se numește scope (domeniu de vizibilitate)

Scope-ul unei variabile este zona de cod în care ea există și poate fi folosită. În Python, există două scope-uri principale

Scope local: variabile create în interiorul unei funcții. Ele există doar în interiorul acelei funcții

def f():
    x = 10
    print(x)

f()
# print(x) ar da eroare aici

Scope global: variabile create în afara oricărei funcții. Pot fi citite de oriunde

nume = "Tommy Vercetti"

def saluta():
    print(f"Salut, {nume}")

saluta()
print(nume)

Ambele print-uri funcționează. nume a fost creat la nivelul cel mai de sus, așa că funcția îl poate vedea

Dar ce se întâmplă dacă încercăm să schimbăm o variabilă globală în interiorul unei funcții?

viata = 100

def primeste_damage():
    viata = viata - 10
    print(viata)

primeste_damage()

Rulează-l. Eroare! Python vede viata = ... în interiorul funcției și crede că creăm o nouă variabilă locală numită viata. Dar în partea dreaptă folosim și viata, iar cea locală nu există încă. Confuz? Da. De asta este important să înțelegi scope-ul

Regula simplă: dacă atribui o valoare unei variabile în interiorul unei funcții, Python o tratează ca fiind locală. Chiar dacă o variabilă globală are același nume

Soluția curată? Transmite valori ca parametri și returnează rezultate

viata = 100

def primeste_damage(viata):
    viata = viata - 10
    return viata

viata = primeste_damage(viata)
print(viata)

Rezultatul 90. Am transmis viata în funcție, funcția și-a făcut treaba și a returnat noua valoare. Nicio confuzie legată de scope

Asta este cea mai bună practică: funcțiile primesc date prin parametri și trimit date înapoi prin return. Ele nu se întind să apuce variabile globale

Un exemplu rapid care arată că variabilele din funcții diferite sunt complet separate

def f():
    x = 5
    print(x)

def g():
    x = 99
    print(x)

f()
g()

Ieșire

5
99

Două variabile x diferite. Doar se întâmplă să aibă același nume, dar trăiesc în funcții diferite, așa că nu interferează una cu cealaltă

Misiune: Amplificare Scut

Scrie o funcție amplifica(scut) care returnează valoarea scutului dublată. Trebuie să lucreze doar cu parametrul ei și să returneze rezultatul. Nu trebuie să se întindă către nicio variabilă globală (ăsta e tot rostul scope-ului).

Apoi, în programul principal:

1. Setează scut = 100
2. Afișează Inainte: apoi scut
3. Apelează amplifica(scut) fără a stoca rezultatul, apoi afișează Ignorat: apoi scut. Observă că rămâne neschimbat, pentru că valoarea returnată a fost aruncată
4. Acum fă scut = amplifica(scut) și afișează Dupa: apoi scut

Ieșire

Inainte: 100
Ignorat: 100
Dupa: 200

Linia Ignorat dovedește că funcția nu poate schimba variabila globală de la sine: noua valoare se păstrează doar când stochezi valoarea returnată.