Type Casting

Când lucrezi cu date, uneori trebuie să convertești o valoare dintr-un tip în altul: un preț zecimal transformat în număr întreg, sau un obiect general tratat ca tip specific. Această conversie se numește casting. Java îi pasă foarte mult dacă conversia este sigură, și te obligă să fii explicit când nu e

Lărgire (sigură, automată): trecerea de la un tip mai mic la unul mai mare. Nu se pierde nimic

public class Main {
    public static void main(String[] args) {
        int x = 42;
        double y = x;  // int -> double, automat
        System.out.println(y);
    }
}

Ieșire

42.0

Java face asta automat, pentru că un double poate ține orice valoare int. E ca și cum ai turna o ceașcă mică de apă într-o găleată mare: nimic nu se varsă

Lanțul lărgirii: byte -> short -> int -> long -> float -> double

Îngustare (periculoasă, manuală): trecerea de la un tip mai mare la unul mai mic. Date ar putea fi pierdute, așa că Java te obligă să fii explicit

public class Main {
    public static void main(String[] args) {
        double pret = 9.99;
        int rotunjit = (int) pret;  // conversie explicita
        System.out.println(rotunjit);
    }
}

Ieșire

9

(int) este operatorul de conversie. Îi spui lui Java „știu că asta ar putea pierde date, fă-o oricum." Fără el, Java refuză să compileze

Convertirea unui double în int trunchiază (taie zecimala), nu rotunjește. 9.99 devine 9, nu 10. Dacă vrei rotunjire reală, folosește Math.round()

Casting funcționează și cu obiecte în ierarhiile de moștenire

class Animal {
    void vorbeste() { System.out.println("..."); }
}

class Caine extends Animal {
    void adu() { System.out.println("Aduc mingea!"); }
}

Upcasting (copil la părinte): mereu sigur, automat:

public class Main {
    public static void main(String[] args) {
        Caine c = new Caine();
        Animal a = c;  // automat, ca largirea
        a.vorbeste();  // functioneaza
        // a.adu();  // NU COMPILEAZA: Animal nu stie despre adu()
    }
}

Downcasting (părinte la copil): periculos, manual:

public class Main {
    public static void main(String[] args) {
        Animal a = new Caine();   // obiectul ESTE un Caine
        Caine c = (Caine) a;      // conversie explicita, ca ingustarea
        c.adu();                  // functioneaza, obiectul chiar e un Caine
    }
}

Ieșire

Aduc mingea!

Dar dacă obiectul nu este de fapt un Caine, primești o ClassCastException la rulare. De aceea verifici mai întâi cu instanceof

public class Main {
    public static void main(String[] args) {
        Animal a = new Animal();
        if (a instanceof Caine) {
            Caine c = (Caine) a;
            c.adu();
        } else {
            System.out.println("Nu e caine");
        }
    }
}

Ieșire

Nu e caine

instanceof returnează true doar dacă obiectul chiar este de acel tip. E ca un control de identitate: verifici înainte să acționezi

Referință rapidă

Misiune: Echipa din Vice City

Tommy are o echipă de oameni în Vice City. Fiecare are un nume, dar unii sunt șoferi și știu să conducă o mașină anume. Lance Vance e șofer pe Infernus, Mercedes Cortez nu conduce, iar Hilary King e șofer pe Sentinel

Construiește o clasă de bază MembruEchipa (cu un nume) și una derivată Sofer (adaugă o masina). În main, stochează datele echipei în variabile: nume1 și masina1 pentru primul șofer, nume2 pentru membrul simplu, nume3 și masina3 pentru al doilea șofer (pornește cu Lance/Infernus, Mercedes, Hilary/Sentinel). Pune-i într-un tablou MembruEchipa[] (un Sofer din nume1/masina1, un MembruEchipa din nume2, un Sofer din nume3/masina3), parcurge-l și folosește instanceof ca să afișezi mașina doar la șoferi

Exemplu

Nume: Lance Vance
Masina: Infernus
Nume: Mercedes Cortez
Nume: Hilary King
Masina: Sentinel