Preprocessor

Înainte ca compilatorul să-ți vadă măcar codul, rulează un pas special: preprocesorul. Toate acele linii care încep cu # sunt directive de preprocesor. Am folosit #include încă de la prima lecție. Hai să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat

#include copiază întregul conținut al unui fișier în codul tău

#include <stdio.h>    // header de sistem, din biblioteca standard C
#include "fisierul_meu.h"   // fisierul tau: cauta mai intai in directorul curent

Diferența: < > pentru header-ele de sistem, " " pentru fișierele tale. Când scrii #include <stdio.h>, preprocesorul lipește literalmente mii de linii de declarații în fișierul tău înainte de compilare. Așa devine printf disponibil

#define creează un macro: un nume care este înlocuit cu o valoare înainte de compilare

#include <stdio.h>

#define VITEZA_MAX 9600
#define PI 3.14159

int main(void) {
    int baud = VITEZA_MAX;
    printf("Viteza: %d\n", baud);
    printf("PI: %f\n", PI);
    return 0;
}

Oriunde preprocesorul vede VITEZA_MAX, îl înlocuiește cu 9600. Este o simplă substituție de text, ca un find-and-replace dintr-un editor de text. Compilatorul nu vede niciodată "VITEZA_MAX", vede doar "9600"

Prin convenție, macro-urile se scriu cu MAJUSCULE ca să le poți distinge de variabilele obișnuite

#define poate crea și macro-uri cu parametri

#include <stdio.h>

#define MAX(a, b) ((a) > (b) ? (a) : (b))
#define PATRAT(x) ((x) * (x))

int main(void) {
    printf("%d\n", MAX(10, 20));   // 20
    printf("%d\n", PATRAT(5));     // 25
    return 0;
}

Parantezele suplimentare sunt importante! Fără ele, PATRAT(2+3) s-ar expanda la 2+3 * 2+3 = 2 + 6 + 3 = 11 în loc de 25. Pune întotdeauna parametrii macro-urilor între paranteze

Compilarea condiționată: compilează cod diferit în funcție de condiții

#include <stdio.h>

#define DEBUG

int main(void) {
    #ifdef DEBUG
        printf("Mod debug activ\n");
    #endif

    printf("Terminal pornit\n");
    return 0;
}

Dacă DEBUG este definit, mesajul de debug este compilat. Dacă scoatem linia #define DEBUG, compilatorul sare complet peste acel printf: nici măcar nu există în programul final. Asta este folosit masiv în proiectele reale pentru a include/exclude logging-ul de debug fără să ștergi codul

Misiune: Fișa de instalare a echipamentelor

Ești tehnician la centrul de calcul. Înainte de a preda noul rack de servere și antena satelit de pe acoperiș, trebuie să completezi fișa de configurare a compilatorului cu macro-urile folosite la calculele geometrice. Panoul de diagnostice depinde de ele ca să compileze.

Deasupra lui main, definește:

PI: 3.14159
AREA_RECT(w, h): returnează ((w) * (h)) (suprafața sălii de echipamente)
AREA_CIRCLE(r): returnează ((PI) * (r) * (r)) (suprafața antenei)
MAX_SIZE: 100 (limita de temperatură a sălii, în grade)

În main, folosește macro-urile ca să afișezi:

AREA_RECT(5, 3) pe formatul "Sala: %d"
AREA_CIRCLE(4.0) pe formatul "Antena: %.2f"
MAX_SIZE pe formatul "Limita: %d"

Exemplu

Programul tău ar trebui să afișeze

Sala: 15
Antena: 50.27
Limita: 100