Tim Berners-Lee a dăruit web-ul gratuit

1991

În martie 1989, Tim Berners-Lee, un inginer software britanic care lucra la CERN în Geneva, a înaintat șefului său o propunere intitulată „Information Management: A Proposal”. Șeful său a scris „Vag, dar interesant” pe pagina de copertă și l-a lăsat să lucreze la ea.

Problema era banală: CERN avea mii de cercetători care foloseau computere diferite, sisteme de operare diferite și formate de documente diferite. Partajarea informațiilor era un coșmar. Berners-Lee voia un sistem în care documentele de pe orice computer să poată face legături către documente de pe orice alt computer.

Până în decembrie 1990, construise trei lucruri: HTML (un limbaj pentru scrierea documentelor cu legături), HTTP (un protocol pentru transferul lor) și primul browser web (care era și un editor; își imaginase un web de tip citește-scrie încă de la început). Pe 6 august 1991, primul site web a devenit activ la info.cern.ch.

Tehnologia ar fi putut fi brevetată. CERN ar fi putut să o licențieze. Berners-Lee ar fi putut deveni cel mai bogat om din istorie: web-ul generează acum trilioane de dolari în activitate economică.

În schimb, CERN a eliberat tehnologia web în domeniul public pe 30 aprilie 1993. Fără redevențe, fără licențe, fără restricții. Berners-Lee a spus în repetate rânduri că web-ul a reușit doar pentru că a fost gratuit. Dacă vreo companie l-ar fi deținut, standardele concurente ar fi fragmentat rețeaua.

Până în 1995, web-ul explodase: Netscape s-a listat la bursă, Amazon a fost lansat și a început era dot-com. Astăzi există aproape 2 miliarde de site-uri web. Întreaga economie modernă a internetului (rețele sociale, streaming, comerț electronic, cloud computing) există pentru că o singură persoană a decis că a conecta omenirea contează mai mult decât a se îmbogăți.

Berners-Lee a fost înnobilat în 2004. Continuă să pledeze pentru un web deschis prin World Wide Web Consortium (W3C) și Web Foundation. În ultimii ani, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la centralizarea web-ului, supraveghere și dezinformare, probleme pe care nu le-a anticipat niciodată când a scris acea propunere vagă și interesantă în 1989.