Noaptea în care internetul și-a spus primul cuvânt

1969

Data era 29 octombrie 1969. Locul: Camera 3420 din Boelter Hall de la UCLA. Un tânăr programator pe nume Charley Kline stătea la un computer SDS Sigma 7, conectat printr-o linie de 50 de kilobiți pe secundă la o a doua mașină de la Stanford Research Institute, la 560 de kilometri distanță.

Sarcina sa era simplă: să se autentifice pe computerul de la distanță. Avea să scrie „LOGIN”, iar mașina de la Stanford urma să răspundă.

A scris „L”. Sistemul l-a returnat. A scris „O”. L-a returnat. Apoi a scris „G”, și întregul sistem s-a blocat.

Primul mesaj trimis vreodată peste ceea ce avea să devină internetul a fost „LO”. O abreviere accidentală care, retrospectiv, pare aproape poetică, ca și cum rețeaua spunea „hello” în propriul ei mod frânt.

Cam o oră mai târziu, după ce sistemul a fost repornit, Kline a încercat din nou. De data aceasta, „LOGIN”-ul complet a trecut. ARPANET-ul era viu.

Rețeaua fusese finanțată de DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) și proiectată de o echipă condusă de Larry Roberts și Bob Kahn. Viziunea originală era de a permite cercetătorilor din diferite universități să partajeze resurse de calcul costisitoare.

Nimeni nu și-a imaginat că avea să devină o rețea de comunicații globală care conectează miliarde de oameni. Cele patru noduri originale ARPANET (UCLA, Stanford, UC Santa Barbara și Universitatea din Utah) au fost semințele a ceea ce numim acum internetul.

Acel „LO” de două litere este păstrat în jurnalul IMP (Interface Message Processor) de la UCLA. Rămâne cea mai importantă greșeală de tastare din istoria omenirii.