Cum conectează cablurile submarine continentele: coloana vertebrală ascunsă a internetului

1858

Când faci un apel video cu cineva de pe alt continent, datele tale nu se reflectă de pe sateliți. Ele călătoresc printr-un cablu de fibră optică așezat pe fundul oceanului, poate la 4.000 de metri adâncime, în întuneric total. Sateliții sunt prea lenți (latență ridicată) și prea limitați (lățime de bandă redusă) pentru grosul traficului de internet. 97% din datele intercontinentale circulă prin cabluri submarine.

Primul cablu transatlantic a fost pozat în 1858, pentru mesaje telegrafice. Regina Victoria a trimis un salut de 98 de cuvinte președintelui Buchanan. A durat 16 ore să fie transmis. Cablul a cedat după trei săptămâni, pentru că trecuseră prea mult voltaj prin el.

Cablurile submarine moderne sunt minuni ale ingineriei. Miezul de fibră optică este mai subțire decât un fir de păr uman. Este învelit în straturi de protecție: gel de silicon, sârmă de oțel, tubulatură de cupru, polietilenă și fir de nailon înmuiat în smoală. În apă adâncă, cablul total are aproximativ diametrul unui furtun de grădină. Aproape de țărmuri, unde pescuitul și ancorele sunt amenințări, este blindat până la grosimea unei cutii de suc.

Pozarea cablului este un proces de luni de zile, care folosește nave specializate. Cablul se desfășoară din rezervoare uriașe de pe punte, în timp ce nava înaintează încet, la viteza unui mers pe jos. În apă adâncă, pur și simplu cade pe fundul oceanului. În apă mică, este îngropat cu pluguri subacvatice. Un singur cablu transoceanic poate costa 300-500 de milioane de dolari.

Cele mai mari amenințări pentru cabluri sunt traulerele de pescuit, ancorele navelor, cutremurele și (pe bune) rechinii. Rechinii mușcă ocazional cablurile, posibil atrași de câmpurile electromagnetice. Avariile cablurilor se întâmplă regulat (aproximativ 100-200 pe an la nivel global) și sunt reparate de nave specializate care agață cablul de pe fundul mării, îl ridică, îl îmbină și îl lasă la loc.

Astăzi există peste 500 de cabluri submarine active, însumând aproximativ 1,3 milioane km. Cei mai mari jucători sunt Google, Meta, Microsoft și Amazon, care acum dețin sau închiriază o capacitate semnificativă de cabluri. Un singur cablu modern poate transporta 250 de terabiți pe secundă, suficient pentru a transmite în flux milioane de videoclipuri 4K simultan.

Geopolitica cablurilor este intensă. Țările se tem de spionaj (s-a dezvăluit că NSA intercepta cablurile submarine). Națiunile insulare depind de un singur cablu pentru toată conectivitatea. Rusia și China au cartografiat rutele cablurilor occidentale. Un atac concertat asupra cablurilor submarine ar putea deconecta efectiv continentele unele de altele.